Povestea verilor de noiembrie. Prima poveste

În 8 noiembrie credincioşii ortodocşi şi greco-catolici îşi sărbătoresc îngerii. Ortodocşii numesc praznicul Soborul Sfinţilor Mihail şi Gavril, iar greco-catolicii îl numesc Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril şi toate Cetele Puterilor Cereşti. Sfintii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt patronii spirituali ai Jandarmeriei Romane.

Îngerul este „mesagerul” sau „trimisul”, asta înseamnă. Acesta este serviciul angelic permanent pe care îl face oamenilor, de a intermedia între oameni şi divinitate. Dar şi mai important îngerii sunt „Puteri ale Paradisului fără de trup”. Dionisie Aeropagitul, părinte apostolic, un atenian convertit de însuşi Apostolul Pavel în Areopagul Atenei, a stabilit că există nouă cete îngereşti, ierarhie acceptată de tradiţia creştină până în zilele noastre. Astfel avem în cer o trei Ierarhii, Sfere sau Triade de îngeri, fiecare Ierarhie având la rândul ei trei Ordine sau Grupuri. În ordinea descrescătoare a puterii, acestea sunt: Prima Ierarhie: Serafimii, Heruvimii, Tronurile. A doua Ierarhie: Stăpânirile, Virtuţile, Puterile. În a A treia Ierarhie intră: Principatele, Arhanghelii, Îngerii.

Perioada aceasta este un foarte specială. Oamenii sunt în aşteptarea iernii, a postului Crăciunului, dar negreşit măcar într-o zi vremea se încălzeşte brusc, de parcă o adiere a îngerilor trece pe deasupra lor. Apoi se răceşte brusc. Pentru că se întâmplă în preajma sărbătorii de 8 noiembrie a fost numită Vara Arhanghelilor, Vara Îngerilor sau Vara lui Mihai. Există şi legendă păgână a acestei zile „Se spune că Miai, Mihai, a muncit din greu ca să strângă recolta boierului la care era slugă şi n-a apucat să-si adune ce rodise pământul lui cel puţin. Iar acum vremea era târzie. Ploua, era frig, vântul sufla cu putere. Se apropiau întâiele brume. Mihai necăjit s-a rugat fierbinte- „Doamne, dă-mi te rog, şi mie câteva zile de vară să adun şi de pe pământul meu ca să am ce da de mâncare copiilor la iarnă”. Cerul s-a deschis şi Dumnezeu a vorbit cu Mihai: „Îti voi dărui, Mihai, o bucăţică de vara, o zi în care să strângi şi să poţi pune la adăpost roadele tale”.

Poetului clujean Lucian Blaga nu avea cum să-i scape fenomenul meteorologic straniu şi blând din noiembrie. Aşa că un ciclu al lui de poeme, din1962, se numeşte Vară de noiembrie. Iar poezia care dă titlul acestui ciclu este una dintre cele atinse de o aripă divină, un dintre memorabilele poezii de dragoste ale literaturii noastre.

Verile de noiembrie nu s-au sfârşit aici. Surprinzător,  mai este una. A cui este şi cum este, în zilele următoare.

 

VARĂ DE NOIEMBRIE

Iubito-mbogățește-ți cîntărețul,
mută-mi cu mîna ta în suflet lacul,
și ce mai vezi, văpaia și înghețul,
dumbrava, cerbii, trestia
și veacul.
Cum stăm în fa
ța toamnei, muți,
spore
ște-mi inima c-o ardere, c-un gînd.
Solar e tîlcul ce tu
știi oricînd
atîtor lucruri să-mprumu
ți.

O, lumea, dacă nu-i o amăgire,
ne este un senin ve
șmînt.
Că e
ști cuvînt, că ești pămînt,
nu te dezbraci de ea nicicînd.
O, umea e albastră haină,
în care ne cuprindem, strîn
și în taină,
ca vara sîngelui să nu se piardă,
ca vraja basmului mereu să ardă

Elena

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *